India si Nepal: feb 2014: Ep.1: India: Primul contact cu India

Zbor Turkish Airlines pe ruta Bucuresti – Istanbul – New Delhi: 1 ora pana la Istanbul si inca 6 ore zborul spre India. Turkish – super companie. Zburasem cu un an in urma cu Qatar Airways, companie clasificata la 5 stele (Turkish are doar 4, Tarom 3) si nu am fost deloc impresionati prin calitate, dimpotriva (putin spatiu la picioare, servicii asa si-asa, aeroportul hub din Doha destul de micut si foarte aglomerat, ore incomode pentru a plati mai putin pentru sloturi pe aeroporturi). Turkish airlines in schimb, aleasa compania aeriana a anului in Europa 3 ani consecutivi, super servicii, mancare excelenta, spatiu generos la picioare, sistemul de entertainment foarte bine pus la punct, iar intre Ataturk si aeroportul din Doha nu poate exista comparatie. Chiar si pe zborul de 1 ora intre Bucuresti si Istanbul au servit pranz ca la carte. Prin comparatie, dupa cum le-am experimentat noi, Qatar se simte ca un low cost fata de Turkish.

Ora locala 5 dimineata, 6 grade la sol, in 30 minute aterizam pe Indira Ghandi International Airport din Delhi. Capitala Indiei vazuta de sus cand se crapa de ziua: o foarte intinsa mahala, foarte slab iluminata, complet acoperita de o semi-ceata care lasa o impresie putin … mistica sau mai degraba infricosatoare. Cand ateriza avionul, uitandu-ma la bordeiele ce se zareau prin ceata, ma intrebam ce naiba a fost in mintea mea de am hotarat sa vin aici singur cu sotia, dar de-acu … no turning back … am aterizat in Delhi, capitala Indiei, oras in care locuiesc un numar de oameni ce depasesc cu putin … populatiei Romaniei … in zona metropolitana Delhi traind peste 22 de milioane de suflete !

Aeroportul Indira Ghandi super modern, foarte bine organizat logistic, am trecut repede de vama (ma rog, eu ceva mai repede ca pe Anda au tinut-o la vorba vamesii … femeie alba, blonda => atentie speciala), ne-au ajuns si bagajele, super, totul mergea struna. Hai sa scoatem bani si sa iesim ca trebuie sa ne astepte taxiul trimis de gazda la care urma sa stam. Cum functioneaza bancomatele in India: introduci cardul, dupa care trebuie sa-l scoti imediat … iti cere sa introduci pin-ul si sa continui cu tranzactia dorita numai dupa ce scoti cardul … foarte ciudat sentimentul pe care il ai dupa ce ai incheiat operatiunea, caci … nu ai nici-o confirmare cum ca ATM-ul nu ar fi ramas conectat la cardul tau …

Taxiul care trebuia sa ne astepte … n-a prea ajuns. Am vorbit cu gazda (Roaming in India: 2.22 Eur apel dat, 1.18 primit, 0.48 SMS, fara TVA … pont, ca la promotie) , dar nu prea ne-am inteles caci urechea mea nu era setata inca sa desluseasca engleza vorbita in ritm Indian, dupa care am zis sa luam un prepaid fixed price taxi si sa incercam sa ajungem singuri unde eram cazati.

Mergem la ghiseu sa platim taxiul. Ne cere 400 rupii (~4.7 euro), ii pun pe tejghea o hartie de 500, ma intreaba cate bagaje am, ma intorc din instinct sa numar (nu ca n-as fi stiut cate am), revin catre el sa-i raspund si-mi arata cu degetul catre hartia de 100 Rs de pe tejghea, fara sa zica propriu-zis ceva, dar aratand ca si cum nu ar fi ok … nu-mi dau seama ce se intampla, ma gandesc ca am confundat hartiile, iau suta, imi cer scuze rusinat pentru eroare, pun 500 in loc, imi da 100 rest si-am plecat. Prea tarziu a fost cand mi-am dat seama ca am platit de 2 ori taxiul si ca acea prima hartie de 500 Rs a mea a fost schimbata intr-un mod “elegant”. Welcome to Delhi !
Plecam cu bagajele spre taxi - vine careva sa ma ajute, evident - in fata o masinuta de dimensiunea unui Lastun - bagajul nostru cel mare era cat toata masina. Unde a stat bagajul? Evident ca aruncat pe portbagajul de deasupra masinii, nelegat. Cel care ne-a luat bagajele vroia bani, evident, noi aveam doar hartii mari de-abia scoase din ATM ... a batut in geam insistent si s-a rugat de noi, oprindu-se de-abia cand taxiul a inceput sa prinda viteza. Welcome to Delhi !
Drumul cu taxiul - gropi la tot pasul, `Lastunul` la viteza maxima (Suzuki de fapt; 60 km/h) - nu stiam daca sa ne rugam pt bagaj sau pt toata masina :). Zonele prin care am trecut ... Fes in Maroc pare zona rezidentiala pe langa astea :).

Ne rezervasem cazare in South Delhi, zona despre care citisem ca este zona rezidentiala a capitalei Indiei. Cautand adresa pe google maps am vazut ca eram intr-un cartier de blocuri, cazarea noastra fiind in J-block. In mintea mea vedem o zona de blocuri de 10-15 etaje, mult beton, dar curat, modern. Cand vad ca taxiul pare sa opreasca si sa caute adresa exacta unde trebuia sa ne lase, iar noi ne aflam inca pe o strada prafuita, fara nici-o cladire mai inalta de P+2 in zona si in mod sigur nu eram intr-o zona moderna cum vizualizam in mintea mea, am cam inceput sa ma ingalbenesc. De ce-mi era frica ...evident ca n-am scapat, chiar acolo urma sa stam pentru 3 zile. 

Am baut un ceai masala (ceai aromat pe baza de ceai negru amestecat cu condimente, ierburi indiene si lapte) si am zis sa dormim cateva ore sa ne revenim dupa drum si socul primelor impresii.

Dupa ce ne-am odihnit putin si am revenit la sentimente mai bune, am iesit la o plimbare prin "cartier" ..

si-apoi ne-am dus sa mancam ceva, la un mall din zona (chiar este un mall in zona si-i foarte modern si exista control de securitate cu scanare la intrare), caci pe strada este mult prea riscant sa mananci datorita calitatii apei.

Am comandat un Thali (o selectie de diverse mancaruri: linte, curry cu branza de capra, pastai cu sos tomat, branza de capra in sos, orez, painite) si un fel de Parantha (paine in straturi umpluta cu diverse - ou, branza, legume, verdeturi) servita cu iaurt preparat cu verdeturi. Iaurtul este servit frecvent la mancarurile indiene deoarece sunt foarte picante, dar picante intr-un mod fain ... nu te ineci de la ardei iute ... cand iei o gura din mancarica nu simti in primul moment cum ca ar fi picanta, poti inghiti fara probleme, picanteala simtinduse apoi la nivelul buzelor care iti iau foc, insa la stomac nu arde. Iar dupa ce ai terminat de mancat, desi ti-au dat lacrimile si ai transpirat in continuu, imediat cum ai luat o gura de ceai/iaurt, nu mai resimti deloc cum ca ai fi mancat ceva foarte picant. Papicul a fost foarte gustos. Cost: in jur de 550 rupii (6.5 euro) amandoi.

Inapoi spre casa, de-a lungul unei strazi principale din zona, treci prin alt tip de zona "rezidentiala": 

Macar "acasa" arata chiar foarte fain

Cei la care am stat erau o familie "bine" din Delhi, el fiind capitan de vas vreo 25 ani, om plimbat prin lume. Retras din activitate, si-au deschis acest homestay in casa lor si inchiriaza vreo 6-7 camere, in principal studentilor americani care vin cate un semestru la schimb de experienta in India.