Val Gardena, Dolomiti: Iunie 2015: Ep.3: Hiking in Dolomiti: Sasso Piatto

Ziua 2 - traseul ales:

In a doua zi ne-am pornit din S. Cristina - autobuz pana in S. Cristina (gratis, 10 min) si 2 telescaune pana la Mont Seura (15 euro). Traseul ales: usor, bine "batatorit", multicei turisti, destule cabane pe drum, traseu ce inconjoara complet un masiv.

La prima cabana am intilnit o chestie foarte misto. Fiind o zona cu multa cautare de catre biciclisti (se tin competitii in zona), la cabana Comici era un punct de service pentru biciclistii in nevoie.

Traseul frumusel pentru ca mergeai doar pe coasta, avand intotdeauna priveliste. 

Traseul l-am terminat cu o mica aventura. Pe la ora 3 ne oprisem la cabana Sasso Piatto sa mancam o supa si sa bem o cafea. Eram dupa 12 km de mers, mergea o pauza inainte de ultimile 2 ore de mers inapoi spre lift. Si cum ne savuram noi relaxati cafeaua ne amintim un mic detaliu, cum ca lifturile se inchid la ora 5. Era deja 3 jumatate, aveam 1 ora jumatate sa facem un traseu de 2 ore. Vazusem deja ca in Dolomiti 2 ore inseamna 2 ore daca ai ritm bun, insa alergand aveam o sansa sa prindem ultimul lift. 

Stiam ca avem de mers pe traseul 527. In fata cabanei vedem 2 trasee cu 527A care duceau spre diverse puncte intermediare de pe traseu, puncte la 40-50 minute distanta si mai vedem un traseu, care ni s-a parut ca ar fi tot 527 si care e traseu de 2 ore. In minte noastra totul a fost clar: 527A e traseu ocolitor care te mai plimba pana sa ajungi in capatul celalalt, la lift, iar 527 e traseul direct pe care tre sa-l urmam noi, 2 ore pana dincolo. N-am mai scos harta sa verificam ca pierdem timp si oricum totul era clar. Aveam in minte traseul de pe harta si stiam ca ar trebuis a urcam putin (cabana era la 2300, iar altitudinea maxima de pe traseul nostru trebuia sa fie putin peste 2400) si apoi traversam muntele printr-o trecatoare si urma vale de alergat.  

Asa ca ne-am pornit, in sus, in alergare. Trecem de prima portiune de urcare, asteptand cu nerabdare coborarea, dar se vede alta, care duce agresiv in sus, pe piatra. Dar asta tre sa fie traseul asa ca tragem in sus. Era ceata la altitudine, se strangeau nori de furtuna, pe traseu era doar piatra sfaramata si se urca puternic doar in sus. Dupa vreo 30 de minute incepem sa avem indoieli ca am mai fi pe traseul bun - cabana de unde am plecat, de la 2300, nu se mai vede, am intrat in nori, distanta parcursa in sus e clar peste acei 150 metri maxim pe care ne asteptam sa-i mai avem ca diferenta de nivel in sus si inainte de .. doar in sus .. si-am ajuns si la zapada. Dar cum timpul trecea si mai aveam deja mai putind e o ora pana se inchid lifturile, am continuat inainte. Si ne-am oprit .. la cruce, pe un varf, iar in continuare, pe partea cealalta era perete drept. Cam acolo a devenit clar ca nu pe-aici e drumul si-am pornit in ritm alert inapoi spre cabana (parea a se porni si ceva furtuna). Ajunsi inapoi la cabana ne-am lamurit ca am urcat varful Sasso Piatto, 2958m; traseu de 4 ore dus intors, facut in 2 ore 20 min :). Am ras putin cu cei de la cabana, putin de cat de prosti am fost, putin facand haz de necaz ca nu mai aveam cu ce cobori, putin de satisfactie :). La coborare am sunat sa fim ridicati cu masina la ora 8 de la Passo Sella si acea ora de intilnire a fost calculata bazandu-ne ca vom alerga un traseu de 2 ore inapoi si l-am alergat. In jur de 18km, urcat un varf pe piatra, dupa o prima zi de vreo 14 km, nu puteam schimba o vorba de oboseala cand am ajuns "acasa". 

In Ortisei am verificat, in sfarsit, si harta. Pe partea cealalta a masivului se putea cobori doar prin Via Ferrata :).

Ziua 3 - traseul ales:

http://www.mardolomit.com/en/

Relaxare si recuperare.

Ziua 4 - traseul ales:

Am urcat cu telecabina direct din Ortisei spre Alpi di Siusi, avand ca tinta o plimbare relaxata, de facut de poze, de petrecut ceva timp cu familie, fara aventuri. Platoul acesta e un loc unde poti merge foarte usor si cu cei mici si am putut petrece putin timp si cu finuta.

Imaginile de facut tablou (Sasso Piatto e cel mai din dreapta, cel cu panta "lina" in dreapta si perete in stanga)

Si ceva poze de prin Ortisei:

de la balcon

zona pietonala

Daca te-ai nimerit pe aici si nu ai cazare, in fata intrarii la punctul de informare turistica sunt astfel de panouri cu prezentari ale cazarilor din oras si cu informatii in ceea ce priveste disponibilitatea de camere (LED-uri verzi sau rosii). Daca iti suna interesant din prezentare o anumita cazare si are si luminitele pe verde, apesi pe un buton si-ti aprinde un LED pe harta cu pozitionarea exacta a cazarii sa te duci sa te cazezi. Misto ideea.

Ca o concluzie: Ajungi destul de repede si rezonabil ca pret din Iasi, te bucuri de conditiile, organizarea si curatenia tipic nemteasca si de calitatea si preturile mai rezonabile ale mancarii italiene, o combinatie excelenta :). Ne-a placut mult si suntem convinsi ca vom reveni in zona.