Maroc: oct 2012: Ep. 4: Fez: De capul nostru prin Medina

Dupa ce am intrat in Medina cu un ghid si am vazut macar ca idee ce ne asteapta, am prins putin curaj si ne-am propus ca a doua zi sa ne ducem de capul nostru sa ne pierdem prin orasul vechi. Pentru asta venisem totusi. Si-am pornit la 8 dimineata spre Fez-El-Bali. Ca sa pastram cat de cat un punct de referinta, am cerut taxiului sa ne lase la poarta principala de intrare in Medina, la Bab Bou Jeloud (Poarta Albastra):

Dimineata cand am ajuns noi era destul de pustiu, caci lumea isi deschide afacerile in jurul orei 10. 

acesta este cel mai larg "bulevard" din Medina, apoi incep sa se ingusteze stradutele

 copii mergeau spre scoala

brutariile erau active de la prima ora, pitele fiind baza mic dejunului in Maroc 
(sunt excelente fierbinti, de-abia scoase din cuptor - am cumparat si noi una la 1 dirham/10 centi)

Poza de vedere - arhitectura superba, autentica, bine pastrata, admirata de principalul mijloc de transport in orasul vechi din Fez, atat acum 1000 ani, cat si in zilele noastre ca masinile nu au cum sa intre in medina

Am avut parte si de ceva intamplari mai putin placute prin Fez. Pierduti pe undeva mai adanc prin medina, candva spre ora 10 cand incepeau sa-si deschida usile pravaliile locale, am trecut prin zona de prelucrare a metalelor si acolo ne-a "observat" un aurolac. Mai exact au observat-o pe Anda, caci arabii in general au o mare pasiune pentru femeile cu pielea si/sau parul deschis la culoare. Respectivul arata mai in gluma, mai in serios ca o fantoma .. imbracat complet in alb, foarte slab/tras la fata, cu o punga de aurolac in mana din care tot inspira si ne-a urmarit incercand sa ajunga cat mai aproape de punctul de atractie. Intentia parea a fi de a ajunge sa puna mana pe parul blond. Fiind si sub influenta substantelor, parea sa vada prin mine, nu-l deranja prezenta mea, nu parea a fi in stare sa vorbeasca, era cat se poate de ciudat. Pana atunci, asa devreme in zi, inca nu intilnisem nici-un turist prin medina, iar incercarile sa scapam de respectivul au fost in zadar chiar daca el mergea la pas, incet, iar noi grabeam pasul incercand sa-l pierdem; nestiind cum sa ne orientam in medina, practic ne invarteam in cerc si continua sa ajunga foarte aproape de noi. A fost destul de ciudata experienta, chiar ne-am speriat pentru ca habar nu aveam cum sa iesim din labirinturile medinei. Pana la urma ne-am intersesctat drumul cu un grup de turisti americani care erau condusi de un ghid local, autorizat de ministerul turismului din Maroc si, dupa ce i-am spus "problema" noastra, s-a oferit sa ne ajute si l-a alungat pe respectivul (cred ca l-a ameninta cu Politia). Si asa ne-am trezit lipiti de grupul de americani, iar ghidului i-a placut de noi si ne-a invitat sa ramanem cu ei, daca dorim sa ascultam explicatiile, gratis :D.

Acesta era grupul de americani; faceam loc sa treaca catarul; "calaretului" nu i-a convenit ca urma sa-l pozez, m-a atentionat sa nu indrept aparatul inspre el .. prea tarziu :)

Am continuat cu grupul de americani vreo jumatate de ora, ghidul explica foarte fain si ne-am si linistit dupa experienta mai putin placuta.  

Dupa ce a terminat turul prin medina, ghidul a venit sa ne anunte ca ei mai au in program in continuare o vizionare de covoare cu cumparare, ca grupul din Texas a venit special pentru asta si ca suntem si noi bineveniti daca dorim sa observam. Si ne-a pus dracu sa spunem ca suna bine si ca mergem si noi .. si-am intrat in alta porcarie :). Desi citisem ca la astfel de "spectacole" poti participa doar cu intentia clara de a cumpara, ca aceasta intentie anuntata reprezinta echivalentul unui contract nescris in Maroc, iar ghidul mentionase si el clar ca se merge la o vizionare cu cumparare, ca patronul magazinului de covoare stie ca acest grup vine cu intentie clara sa cumpere, noi nu am realizat pe moment ce semnifica.

Aici am ajuns in casa unde era depozitul de covoare, casa tipic marocana cu o zona centrala libera pana sus; in stanga, in alb, este ghidul, iar in dreapta este proprietarul. 

Ne-au asezat frumos de-a lungul "pietei" interne, ne-au servit cu cate un ceai de menta si urma spectacolul. Proprietarul ne-a povestit despre traditia covoarelor in Maroc, despre istoria magazinului lui si-apoi ne-am trezit ca ne-a fost alocat cate un vanzator de familie si urma ca fiecare familie sa se duca in cate o camera si sa continue cu vizualizarea personalizata a covoarelor - aici ne-am dat seama ca situatie devine complicata rau. Ne-au intrebat ce tip de covoare ne intereseaza sa achizitionam. Si-am inceput sa debitam tampenii incercand sa castigam sa castigam timp pana ne vine o idee cum sa iesim din ra*at. I-am spus ca pe noi ne intereseaza doar covoare mici ca locuim intr-un apartament inghesuim in estul Europei. Si omul s-a conformat, ne-a dus intr-o camera la etaj (super mi-am zis, sa fim mai departe de iesire) si a inceput sa scoata covoare, sa arunce cate unul in fata noastra, iar noi urma sa spune DA sau BA la fiecare covor in parte, sa le selectam pe cele care ne plac (exact cum vazusem in emisiunile de calatorie). Am jucat jocul vreo 10 minute, timp in care eu incepusem sa transpir pe masura ce ajungeam la final cu selectia si ar fi trebuit sa cumparam. Am intrebat cat ar costa un astfel de covor, din cele mici din care selectasem noi ... 500 euro .. cred ca mai ramaneam cu bani sa luam o ultima masa in Maroc .. si-un covor pe care sa dormim :). Ne-am ales covorul in principiu si i-am zis omului ca trebuie sa ne consultam putin in familie, sa ne gandim daca se nimereste ca design interior :) ... si a functionat ... a coborat cu noi si ne-a dus la un magazin alaturat sa ne uitam si la niste bijuterii de argint cat timp de gandim la covorul ales. Am reusit sa iesim de la covoare si-am ajuns in alta parte, altii care ne vedeau ca vaci de muls si ne urmareau fiecare miscare. Evident ca au grija unii de altii si asteptarea era sa ne convinga sa cumparam o bijuterie si apoi sa revenim la covoare sa iasa amandoi bine. Stiam ca nu am scapat, dar eram fericiti ca avem o iesire mult mai aproape in acest moment. Si-am luat bijuteriile la analizat, strategia fiind sa cumparam de aici ceva de vreo 15 euro si-apoi s-o stergem, "fugind" de covorul de 500 euro. Am ales pana la urma o bijuterie pe care nu am platit mult si, profitand de relaxarea de moment a celor din magazinul de bijuterii fericiti ca ne-au vandut ceva, am iesit de-acolo in directia opusa magazinului de covoare si n-am mai intors capul. Cei de la bijuterii au strigat dupa noi ca-i directia gresita, ca in partea cealalta trebuie sa mergem spre covoare, dar noi stiam bine ce facem, am grabit pasul si-am plecat de-acolo. Evident ca nu stiam cum sa iesim din medina, dar am dat 2 dirhami la primii copii pe care i-am intilnit sa ne scoata spre poarta principala (nu i-am abordat noi pe copii, a fost invers, e o "afacere" orientarea turistilor pierduti prin medina).

"castigatorul" selectiei :)

Fericiti ca am iesit "vii" din aventurile de dimineata, ne-am oprit la un Tajine si am zis ca e suficient "pierdut" prin medina, nu mai parasim artera principala a orasului vechi.

 Tajine de legume cu cus cus

Dupa-amiaza am stat mai linistiti, ne-a ajuns aventura.

am mai facut cate o poza si cu noi

ne-am oprit la un ceai de menta

am admirat orasul, neschimbat de secole

ne-am plimbat de-a lungul zidurilor medinei

Doar o zi jumatate alocasem pentru Fez, gandindu-ne ca s-ar putea sa fie "prea autentic" :) si nu ne-am inselat. A fost putin ciudat, dar prinvind in urma, experienta a fost foarte interesanta, Fez-ul chiar isi pastreaza farmecul lumii "antice".